Despre viata

Imagineaza-ti viata ca pe un joc in care jonglezi cu 5 mingi in aer. Aceste mingi sunt: munca, familia, sanatatea, prietenii si spiritul. Trebuie sa le mentii in aer.

Curand vei intelege ca munca este o minge de cauciuc, daca o scapi va reveni inapoi. Celelalte patru mingi insa, sunt din sticla. Daca scapi vreuna dintre ele, se va zgaria, crapa sau chiar sparge. Nu va mai fi niciodata la fel.

Trebuie sa intelegi aceste lucruri si sa te lupti pentru a obtine echilibru in viata. Cum?

-Nu-ti subestima valoarea comparandu-te cu altii. Fiecare suntem diferiti si fiecare suntem speciali.

-Nu-ti stabili obiectivele dupa ceea ce sustin altii ca este important. Doar tu poti stii ce e mai bine pentru tine.

-Nu ignora lucrurile dragi tie. Tine de ele ca si cum ar fi �nsasi viata ta, pentru ca fara ele viata este lipsita de sens.

-Nu lasa viata sa ti se scurga printre degete traind fie in trecut fie pentru viitor. Doar traind cate o zi odata vei putea trai toate zilele vietii tale.

-Nu renunta atunci cand ai ceva de oferit.

-Nimic nu se termina pana in momentul in care te opresti sa mai �ncerci.

-Nu-ti fie frica sa admiti ca nu esti perfect. Acesta este firicelul fragil care ne leaga unii de altii.

-Nu-ti fie frica sa iti asumi riscuri. Doar incercandu-ne norocul invatam sa fim bravi.

-Nu alunga dragostea afara din viata ta spunand ca e imposibil de gasit. Cea mai rapida modlitate de a primi dragoste este sa daruiesti; cea mai rapida cale de a o pierde este sa o tii prea strans; dar dandu-i aripi vei reusi sa o pastrezi.

-Nu alerga atat de repede prin viata incat sa uiti nu numai pe unde ai fost ci si incotro te indrepti.

-Nu uita! Cea mai acuta dorinta emotionala a oricarei persoane este aceea de a se simti apreciata.

-Nu iti fie frica sa inveti. Cunoasterea este o comoara pe care �ntotdeauna o poti purta cu tine cu usurinta.

-Atentie cum iti folosesti timpul si vorbele. Niciunele dintre ele nu mai pot fi recuperate.

Viata nu e o cursa, ci o calatorie care trebuie savurata pas cu pas. Ieri e Istorie, Maine e Mister iar Azi e un Cadou.. Bucura-te de el!

Viata nu e o cursa, ci o calatorie care trebuie savurata pas cu pas. Ieri e Istorie, Maine e Mister iar Azi e un Cadou� Bucura-te de el!

Viata ca o cafea buna...

Un grup de oameni de succes in apogeul carierei lor, toti avand joburi si pozitii de vis, masini si case au facut o vizita unui fost profesor din facultate. Discutia a alunecat treptat spre cat de stresanta si obositoare e viata zi de zi. Cand toti aveau cate o ceasca de cafea in mana profesorul le-a zis : "- Daca ati observat fiecare dintre voi a pus cafea in cate o ceasca scumpa si fina lasand cestile simple si ieftine goale pe masa. E normal sa vreti ceea ce e mai bun in viata, dar tocmai asta e sursa problemelor si a stresului pe care il aveti zi de zi. Nu conteaza ce ceasca ai ales, cafeaua are acelasi gust. Ceasca nu adauga nici o calitate cafelei. In cele mai multe cazuri o face doar sa fie mai scumpa sau in alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt inauntru. Ceea ce ati vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceasca si totusi inconstient ati ales cele mai scumpe si bune cesti. Si apoi ati inceput sa va uitati la ceasca celuilalt gandindu-va ca e mai frumoasa decat a voastra. Viata e ca o cafea buna : jobul, banii, cariera, masina, casa, hainele, pozitia in societate sunt cestile.

Doar ne ajuta sa ne traim viata, dar nu sunt VIATA.

Hainele pe care le avem, pozitia in societate si banii nu inseamna viata. Doar ne ajuta sa traim viata. Nu definesc ceea ce inseamna viata. Din contra majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidiosi pe altii care au mai mult si nu reusesc sa se bucure de ceea ce au.

Cateodata concentrandu-ne doar pe ceasca, uitam sa savuram cafeaua.

Savurati cafeaua, nu cestile!

Cei mai fericiti oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai feiriciti oameni stiu sa se bucure cat mai mult de ceea ce au, acolo unde au, in momentul prezent. Ei fac viata sa fie frumoasa. "

Doar TIMPUL ...

Era odata o insula unde traiau toate sentimentele umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea, Iubirea si altele. Intr-o zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda in curand, asa ca si-au pregatit navele si au plecat. Doar Iubirea a ramas pana in ultimul moment. Cand insula a inceput sa se scufunde, Iubirea a hotarat sa ceara ajutor. Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca luxoasa si Iubirea i-a zis: -Bogatie, ma poti lua cu tine? -Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine. Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo: -Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine? -Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect� mi-ai putea strica nava. Iubirea a rugat mai apoi Tristetea, care trecea pe langa ea: -Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine! -Oh, Iubire, sunt atat de trista incat simt nevoia sa stau singura� Chiar si Buna Dispozitie a trecut pe langa Iubire, dar era atat de multumita incat nu a auzit ca o striga. Dintr-o data o voce a strigat: -Vino, Iubire, te iau cu mine! Era un batran cel care vorbise. Iubirea s-a simtit atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat a uitat sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand au sosit pe tarm, batranul a plecat. Iubirea si-a dat seama cat de mult ii datora si a intrebat Cunoasterea: -Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat? -Era Timpul� -Timpul? s-a intreba Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat? Cunoasterea, plina de intelepciune, i-a raspuns: -Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea in viata�

Oaia care nu gasea drumul catre casa

Aceasta este o poveste pe care a spus-o Isus.

Oita natafleata despre care este vorba in aceasta poveste nu stia de ce se pierduse. Poate era chiar vina ei. Seara se lasa, pastorul si celelalte oite plecasera acasa, iar ea ramasese in urma. Habar nu avea incotro sa o ia. Poate se �ncurcase intr-un tufis din care nu mai reusea sa iasa. Behaia de frica, dar nu era nimeni prin preajma ca sa o auda, poate cu exceptia vreunui lup. Si daca lupul ar fi auzit-o, ar fi fost ingrozitor. Soarele cobora la apus, si gandul ca va ramane acolo, in salbaticie, o �nspaimanta teribil. O, daca omul acela minunat care este pastorul nostru ar veni sa ma caute! El ne duce la ape de odihna si ne paste in pasuni verzi. Sunt sigura ca nu vrea sa ma piarda in salbaticie. Dar oaia pierduta nu putea face absolut nimic pentru a se ajuta singura. Oricat s-ar fi straduit, nu putea sa gaseasca drumul spre casa. Daca nu ar fi venit nimeni ca sa o salveze, cu siguranta ar fi murit.

Intre timp, acasa, pastorul este trist

Cand ajunge cu celelalte 99 de oi si le numara, isi da seama ca una s-a pierdut. Ar fi groaznic sa o lase acolo, afara; ar putea muri de foame sau de sete, sau ar putea fi mancata de un lup. Soarele apune si se lasa noaptea. El este obosit dupa o zi lunga de munca grea. Sotia lui este asa de fericita sa il vada acasa, si poate chiar ii spune: Dragul meu sot, ma bucur asa de mult ca ai venit. Ti-am pregatit o cina minunata � exact asa cum iti place. Supa calda si paine buna - mancarea ta preferata. Masa este gata. Hai, vino. Dar pastorul raspunde: Nu, draga mea, nu pot. Tocmai am numarat oile si lipseste una. Nu o pot lasa sa piara in salbaticie. Trebuie sa ma duc sa o caut. Dar, dragul meu sot, esti obosit, iti este foame si, iata, se strang nori grei pe cer, soarele apune si vantul incepe sa bata. Se apropie furtuna. Ar fi periculos pentru tine sa iesi in intuneric ca sa cauti o singura oaie. Nu le ai pe celelalte 99? Nu iti ajung? De ce sa iti risti viata pentru una singura? O, nu as putea dormi toata noaptea si nici nu m-as putea bucura de cina stiind ca o oaie s-a pierdut. Ea sufera acum. Trebuie sa ma duc sa o caut.

Si astfel, pastorul a pornit in intunericul noptii furtunoase

Incepuse furtuna. Vantul sufla cu putere. Nu reusea sa vada drumul decat la lumina fulgerelor. Peste vai si dealuri, pastorul credincios si plin de iubire isi continua drumul. La un moment dat a auzit in departare behaitul oii pierdute in intuneric; era tare speriata. Pastorul s-a bucurat asa de mult ca o gasise. Crezi ca a certat-o, plin de m�nie? De ce ai fost asa de neatenta incat te-ai ratacit? M-ai facut sa renunt la cina si la somn, oaie neascultatoare ce esti! Asa as vrea sa-ti trag o mama de bataie! Acum mergi pe jos pana acasa � asa iti trebuie! Crezi ca asa i-a vorbit? Nu. Oaia era ranita si infometata. Pastorul a pus-o pe umerii Lui si a carat-o p�na acasa! Era o povara grea pe acel drum de munte. Si cand au ajuns acasa, era atat de bucuros, incat si-a chemat prietenii si vecinii si i-a invitat sa petreaca impreuna cu el. S-au simtit grozav! O oaie se pierduse, dar fusese gasita. Toata lumea a vrut sa participe la ospat De ce a spus Isus aceasta poveste?

De ce a spus Isus aceasta poveste?

Ea este despre ceva mult mai important decat o oaie pierduta. Aceasta poveste este despre noi si ca trebuie sa avem grija unul de altul caci acel om nevoias suntem noi ,astazi este cineva, maine poate veni randuul tau...